stăvili

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din stavilă.

Pronunție

  • AFI: /stə.vi'li/


Verb


Conjugarea verbului
stăvili
Infinitiv a stăvili
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stăvilesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stăvilească
Participiu stăvilit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui.
  2. (v.tranz.) (fig.) a opri, a împiedica sau a faceînceteze ori să se atenueze ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe