stareță

română

Etimologie

Din stareț.

Pronunție

• AFI: /'sta.re.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului stareță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stareță	starețe
Articulat	stareța	starețele
Genitiv-Dativ	stareței	starețelor
Vocativ	starețo	starețelor

1. călugăriță care conduce o mănăstire; egumenă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arestat

Referințe

• DEX '98 via DEX online