stareț

română

Variante

• stariț

Etimologie

Din slavă (veche) starici.

Pronunție

• AFI: /'sta.reʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului stareț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stareț	stareți
Articulat	starețul	stareții
Genitiv-Dativ	starețului	stareților
Vocativ	starețule	stareților

1. călugăr care conduce o mănăstire; egumen.

Cuvinte derivate

• stareță
• stăreți
• stăreție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online