stareț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) starici.

Pronunție

  • AFI: /'sta.reʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
stareț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stareț stareți
Articulat starețul stareții
Genitiv-Dativ starețului stareților
Vocativ starețule stareților
  1. călugăr care conduce o mănăstire; egumen.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe