stimul

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină, franceză stimulus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
stimul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stimul stimuluri
Articulat stimulul stimulurile
Genitiv-Dativ stimulului stimulurilor
Vocativ stimulule stimulurilor
  1. (rar) stimulent, imbold.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
stimul
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stimul stimuli
Articulat stimulul stimulii
Genitiv-Dativ stimulului stimulilor
Vocativ stimulule stimulilor
  1. factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant.


Traduceri

Anagrame

Referințe