stimul

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină, franceză stimulus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
stimul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stimul stimuluri
Articulat stimulul stimulurile
Genitiv-Dativ stimulului stimulurilor
Vocativ stimulule stimulurilor
  1. (rar) stimulent, imbold.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
stimul
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stimul stimuli
Articulat stimulul stimulii
Genitiv-Dativ stimulului stimulilor
Vocativ stimulule stimulilor
  1. factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant.


Traduceri

Anagrame

Referințe