stipulare
română
Etimologie
Din stipula.
Pronunție
- AFI: /sti.pu'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului stipulare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stipulare | stipulări |
| Articulat | stipularea | stipulările |
| Genitiv-Dativ | stipulării | stipulărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a stipula și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri