strășnicie

română

Etimologie

Din strașnic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /strəʃ.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului strășnicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strășnicie	invariabil
Articulat	strășnicia	invariabil
Genitiv-Dativ	strășniciei	invariabil
Vocativ	strășnicie	invariabil

1. atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate.
2. putere, forță.
3. grozăvie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online