strășnicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din strașnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /strəʃ.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
strășnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strășnicie invariabil
Articulat strășnicia invariabil
Genitiv-Dativ strășniciei invariabil
Vocativ strășnicie invariabil
  1. atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate.
  2. putere, forță.
  3. grozăvie.


Traduceri

Referințe