străduță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din stradă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /strə'du.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
străduță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străduță străduțe
Articulat străduța străduțele
Genitiv-Dativ străduței străduțelor
Vocativ străduță străduțelor
  1. diminutiv al lui stradă; stradelă.


Traduceri

Referințe