străduire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strădui.

Pronunție

  • AFI: /strə.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
străduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străduire străduiri
Articulat străduirea străduirile
Genitiv-Dativ străduirii străduirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a strădui și rezultatul ei.


Traduceri