străfulgerare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din străfulgera.

Pronunție

  • AFI: /strə.ful.ʤe'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
străfulgerare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străfulgerare străfulgerări
Articulat străfulgerarea străfulgerările
Genitiv-Dativ străfulgerării străfulgerărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a străfulgera și rezultatul ei.


Traduceri