strămătură
română
Etimologie
Confer stramă, destrămătură.
Pronunție
- AFI: /strə.mə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului strămătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strămătură | strămături |
| Articulat | strămătura | strămăturile |
| Genitiv-Dativ | strămăturii | strămăturilor |
| Vocativ | strămătură | strămăturilor |
- lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat.
- destrămătură, stramă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online