strătăia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din stră- + a tăia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
strătăia
Infinitiv a strătăia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strătai
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strătaie
Participiu strătăiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a întretăia.


Traduceri

Referințe