Sari la conținut

întretăia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din între- + a tăia (după franceză entrecouper).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.təˈja/


Verb


Conjugarea verbului
întretăia
Infinitiv a întretăia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întretai
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întretaie
Participiu întretăiat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) (despre linii, drumuri etc.) a se intersecta, a se încrucișa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe