strictețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din strict + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /strik'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
strictețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strictețe invariabil
Articulat strictețea invariabil
Dativ-Genitiv stricteții invariabil
Vocativ strictețe invariabil
  1. însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime.


Traduceri

Referințe