Sari la conținut

strungărire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din strungări.

Pronunție

  • AFI: /strun.gə'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strungărire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strungărire strungăriri
Articulat strungărirea strungăririle
Genitiv-Dativ strungăririi strungăririlor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a strungări și rezultatul ei.


Traduceri