Sari la conținut

strungări

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din strungar + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /strun.ɡəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
strungări
Infinitiv a strungări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strungăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strungărească
Participiu strungărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a strunji.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe