Sari la conținut

strungărit

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a strungări.

Pronunție

  • AFI: /strun.gə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
strungărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strungărit strungărite
Articulat strungăritul strungăritele
Genitiv-Dativ strungăritului strungăritelor
Vocativ strungăritule strungăritelor
  1. (rar) strungărie.


Traduceri

Referințe