stupărit

română

Etimologie

Din stup+ărit.

Pronunție

• AFI: /stu.pə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului stupărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stupărit	stupărituri
Articulat	stupăritul	stupăriturile
Genitiv-Dativ	stupăritului	stupăriturilor
Vocativ	stupăritule	stupăriturilor

1. ocupația stuparului.
2. (înv.) impozit care se plătea pentru stupi, în evul mediu, în Țara Românească.

Sinonime

1. apicultură, albinărit, prisăcărit
2. prisăcărit

Traduceri

Traduceri

afrikaans: byeteelt (Afrikaans) engleză: bee-keeping (English), apiculture (English) esperanto: abelbredado (Esperanto), abelkulturo (Esperanto) estoniană: mesindus (eesti) faroeză: býfluguhald (føroyskt)

franceză: apiculture (français) germană: Bienenzucht (Deutsch), Imkerei (Deutsch) neerlandeză: bijenteelt (Nederlands) rusă: пчеловодство (русский) spaniolă: apicultura (español)