stupefacție

română

Etimologie

Din franceză stupéfaction.

Pronunție

• AFI: /stu.pe'fak.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului stupefacție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stupefacție	stupefacții
Articulat	stupefacția	stupefacțiile
Genitiv-Dativ	stupefacției	stupefacțiilor
Vocativ	stupefacție	stupefacțiilor

1. (livr.) uimire, stupoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online