stupefacție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză stupéfaction.

Pronunție

  • AFI: /stu.pe'fak.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
stupefacție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stupefacție stupefacții
Articulat stupefacția stupefacțiile
Genitiv-Dativ stupefacției stupefacțiilor
Vocativ stupefacție stupefacțiilor
  1. (livr.) uimire, stupoare.


Traduceri

Referințe