subretă

română

Etimologie

Din franceză soubrette.

Pronunție

• AFI: /su'bre.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului subretă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	subretă	subrete
Articulat	subreta	subretele
Genitiv-Dativ	subretei	subretelor
Vocativ	subretă	subretelor

1. fată angajată într-o casă pentru diverse treburi de gospodărie, mai ales cu atribuții de cameristă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online