suflețel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din suflet + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /su.fle'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
suflețel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suflețel suflețele
Articulat suflețelul suflețelele
Genitiv-Dativ suflețelului suflețelelor
Vocativ suflețelule suflețelelor
  1. diminutiv al lui suflet.


Traduceri

Referințe