suflecare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a sufleca.

Pronunție

  • AFI: /su.fle'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
suflecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suflecare suflecări
Articulat suflecarea suflecările
Genitiv-Dativ suflecării suflecărilor
Vocativ suflecare suflecărilor
  1. acțiunea de a (se) sufleca și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe