sufleca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină *subfollicare.

Pronunție

  • AFI: /su.fle'ka/


Verb


Conjugarea verbului
sufleca
Infinitiv a sufleca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
suflec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să suflece
Participiu suflecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete.
    Se suflecă la mâneci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe