sugrumătură
Etimologie
Din a sugruma + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /su.gru.mə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sugrumătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sugrumătură | sugrumături |
| Articulat | sugrumătura | sugrumăturile |
| Genitiv-Dativ | sugrumăturii | sugrumăturilor |
| Vocativ | sugrumătură | sugrumăturilor |
- parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online