superpune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din super- + a pune (după franceză superposer).

Pronunție

  • AFI: /su.per'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
superpune
Infinitiv a superpune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
superpun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să superpuie
Participiu superpus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (înv.) a suprapune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe