suplice

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din suplica.

Pronunție

  • AFI: /suˈpli.ʧe/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru suplica.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru suplica.