suplinire
română
Etimologie
Din a suplini.
Pronunție
- AFI: /su.pli'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului suplinire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suplinire | supliniri |
| Articulat | suplinirea | suplinirile |
| Genitiv-Dativ | suplinirii | suplinirilor |
| Vocativ | suplinire | suplinirilor |
- acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; (p.ext.) loc, funcție de suplinitor (la o catedră).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online