suplinitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /su.pli.ni'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului suplinitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | suplinitor | suplinitori |
| Feminin | suplinitoare | suplinitoare |
| Neutru | suplinitor | suplinitoare |
- (adesea substantivat) care suplinește într-o funcție, într-o muncă.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului suplinitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suplinitor | suplinitori |
| Articulat | suplinitorul | suplinitorii |
| Genitiv-Dativ | suplinitorului | suplinitorilor |
| Vocativ | suplinitorule | suplinitorilor |
- cadru didactic care nu e titularizat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online