supraeu

română

Etimologie

Din supra- + eu (după franceză sur-moi).

Pronunție

• AFI: /su.pra'ew/

Substantiv

Declinarea substantivului supraeu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supraeu	supraeuri
Articulat	supraeul	supraeurile
Genitiv-Dativ	supraeului	supraeurilor
Vocativ	supraeule	supraeurilor

1. parte a personalității considerată ca cenzor al întregului comportament social al individului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online