supraeu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din supra- + eu (după franceză sur-moi).

Pronunție

  • AFI: /su.pra'ew/


Substantiv


Declinarea substantivului
supraeu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supraeu supraeuri
Articulat supraeul supraeurile
Genitiv-Dativ supraeului supraeurilor
Vocativ supraeule supraeurilor
  1. parte a personalității considerată ca cenzor al întregului comportament social al individului.


Traduceri

Referințe