cenzor

română

Etimologie

Din franceză censeur < latină censor.

Pronunție

• AFI: /'ʧen.zor/

Substantiv

Declinarea substantivului cenzor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cenzor	cenzori
Articulat	cenzorul	cenzorii
Genitiv-Dativ	cenzorului	cenzorilor
Vocativ	cenzorule	cenzorilor

1. (în roma antică) magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice.
2. (în unele state) persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator.
3. persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc.
4. persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online