suprapunere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a suprapune.

Pronunție

  • AFI: /su.pra'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
suprapunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suprapunere suprapuneri
Articulat suprapunerea suprapunerile
Genitiv-Dativ suprapunerii suprapunerilor
Vocativ suprapunere suprapunerilor
  1. acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe