suprapunere
Etimologie
Din a suprapune.
Pronunție
- AFI: /su.pra'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului suprapunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suprapunere | suprapuneri |
| Articulat | suprapunerea | suprapunerile |
| Genitiv-Dativ | suprapunerii | suprapunerilor |
| Vocativ | suprapunere | suprapunerilor |
- acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online