supratară

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din supra- + tară.

Pronunție

  • AFI: /su.pra'ta.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
supratară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supratară supratare
Articulat supratara supratarele
Genitiv-Dativ supratarei supratarelor
Vocativ supratară supratarelor
  1. tara celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi.


Traduceri

Referințe