surplus

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză surplus.

Pronunție

  • AFI: /sur'plus/


Substantiv


Declinarea substantivului
surplus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surplus surplusuri
Articulat surplusul surplusurile
Genitiv-Dativ surplusului surplusurilor
Vocativ surplusule surplusurilor
  1. ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent.


Traduceri

Referințe