sventură

Vezi și : sventura

română

Etimologie

Din italiană sventura („ghinion”).

Pronunție

• AFI: /svenˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sventură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sventură	sventure
Articulat	sventura	sventurele
Genitiv-Dativ	sventurei	sventurelor
Vocativ	-	-

1. (înv.) întâmplare nenorocită, nenorocire.

Sinonime

• nenorocire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online