sventura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Derivat regresiv din sventură.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru sventură.





italiană

(italiano)

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil legat cu avventura.

Pronunție

  • AFI: /zven'tura/


Substantiv

sventura f., sventure pl.

  1. ghinion, nenorocire

Cuvinte derivate