tânguire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tângui.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.gu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tânguire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tânguire tânguiri
Articulat tânguirea tânguirile
Genitiv-Dativ tânguirii tânguirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tângui și rezultatul ei.


Traduceri