tângui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) tongovati.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.ɡuˈji/


Verb


Conjugarea verbului
tângui
Infinitiv a tângui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tânguiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tânguiască
Participiu tânguit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
  2. (v.refl.) (fig.) a scoate sunete jalnice, plângătoare.
  3. (v.tranz.) a jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
  4. (v.refl.) (înv.) a se plânge de cineva; a reclama.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tângui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tângui.

Referințe