tângui
Etimologie
Din slavă (veche) tongovati.
Pronunție
- AFI: /tɨn.guˈi/
Verb
| Conjugarea verbului tângui | |
| Infinitiv | a tângui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tânguiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tânguiască |
| Participiu | tânguit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
- (v.refl.) (fig.) a scoate sunete jalnice, plângătoare.
- (v.tranz.) a jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
- (v.refl.) (înv.) a se plânge de cineva; a reclama.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din tângui.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tângui.
Referințe
- DEX '98 via DEX online