târguleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din târg + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /tɨr.gu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
târguleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ târguleț târgulețe
Articulat târgulețul târgulețele
Genitiv-Dativ târgulețului târgulețelor
Vocativ târgulețule târgulețelor
  1. târgușor.


Traduceri

Referințe