târg

română

Etimologie

Din slavă (veche) trŭgŭ.

Pronunție

• AFI: /tɨrg/

Substantiv

Declinarea substantivului târg
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	târg	târguri
Articulat	târgul	târgurile
Genitiv-Dativ	târgului	târgurilor
Vocativ	târgule	târgurilor

1. loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc.
2. operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg; (p.gener.) operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguiala.
3. (pop.) învoială, acord, înțelegere.
4. așezare orășenească (mai mică).
5. (pop.) centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial.

Cuvinte derivate

• târguleț
• târgușor

Cuvinte compuse

• târgul de fete

Locuțiuni

• (loc.adv.) La spartul târgului = la sfârșit de tot, târziu.

Expresii

• A face (sau a încheia) târg (ul) cu cineva = a încheia cu cineva, o tranzacție comercială
• A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online