tăbăcitor

română

Etimologie

Din a tăbăci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /tə.bə.ʧi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tăbăcitor
	Singular	Plural
Masculin	tăbăcitor	tăbăcitori
Feminin	tăbăcitoare	tăbăcitoare
Neutru	tăbăcitor	tăbăcitoare

1. care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului tăbăcitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăbăcitor	tăbăcitoare
Articulat	tăbăcitorul	tăbăcitoarele
Genitiv-Dativ	tăbăcitorului	tăbăcitoarelor
Vocativ	tăbăcitorule	tăbăcitoarelor

1. butoi în care se ține argăseala.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online