tăcăitoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a tăcăi + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /tə.kə.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăcăitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăcăitoare tăcăitori
Articulat tăcăitoarea tăcăitorile
Genitiv-Dativ tăcăitorii tăcăitorilor
Vocativ tăcăitoare tăcăitorilor
  1. (ornit.; reg.) lupul-vrăbiilor.


Traduceri

Referințe