tăcăi

română

Variante

• tâcâi

Etimologie

Din tac + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /tə.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului tăcăi
Infinitiv	a tăcăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tăcăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tăcăiască
Participiu	tăcăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”.
2. (v.intranz.) a ciocăni, a țăcăni.
3. (v.intranz.) (despre inimă) a zvâcni, a bate (ritmic).

Cuvinte derivate

• tăcăitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acați
• ațica
• căița
• căția
• ataci
• cătai

Referințe

• DEX '98 via DEX online