tăciuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din tăciune.

Pronunție

  • AFI: /tə.ʧju'na/


Verb


Conjugarea verbului
tăciuna
Infinitiv a tăciuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tăciunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tăciuneze
Participiu tăciunat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a arde ceva până când se face tăciune.
  2. (v.refl.) (despre unele cereale) a fi atacat de tăciune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe