cănățuie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din căniță + sufixul -uie.

Pronunție

  • AFI: /kə.nə'ʦu.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
cănățuie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cănățuie cănățui
Articulat cănățuia cănățuile
Genitiv-Dativ cănățuii cănățuilor
Vocativ cănățuie cănățuilor
  1. (rar) căniță.


Traduceri

Anagrame

Referințe