tăgăduire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tăgădui.

Pronunție

  • AFI: /tə.gə.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăgăduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăgăduire tăgăduiri
Articulat tăgăduirea tăgăduirile
Genitiv-Dativ tăgăduirii tăgăduirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.


Traduceri