tăgădui
română
Etimologie
Din maghiară tagadni.
Pronunție
- AFI: /tə.gə.duˈji/
Verb
| Conjugarea verbului tăgădui | |
| Infinitiv | a tăgădui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tăgăduiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tăgăduiască |
| Participiu | tăgăduit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți.
- Tăgăduiește că ar fi fost la cinema.
- (rar) a refuza.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din tăgădui.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tăgădui.