tălăncuță

română

Etimologie

Din talancă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /tə.lən'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tălăncuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tălăncuță	tălăncuțe
Articulat	tălăncuța	tălăncuțele
Genitiv-Dativ	tălăncuței	tălăncuțelor
Vocativ	tălăncuță	tălăncuțelor

1. diminutiv al lui talancă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atacantul

Referințe

• DEX '98 via DEX online