tămăduire
Etimologie
Din a (se) tămădui.
Pronunție
- AFI: /tə.mə.du'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tămăduire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tămăduire | tămăduiri |
| Articulat | tămăduirea | tămăduirile |
| Genitiv-Dativ | tămăduirii | tămăduirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tămădui și rezultatul ei.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online