tămăduire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) tămădui.

Pronunție

  • AFI: /tə.mə.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tămăduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tămăduire tămăduiri
Articulat tămăduirea tămăduirile
Genitiv-Dativ tămăduirii tămăduirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tămădui și rezultatul ei.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe