tămăduitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) tămădui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /tə.mə.du.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tămăduitor
Singular Plural
Masculin tămăduitor tămăduitori
Feminin tămăduitoare tămăduitoare
Neutru tămăduitor tămăduitoare
  1. (pop.) care tămăduiește; vindecător, lecuitor.


Traduceri

Referințe