tărbăceală

română

Etimologie

Din a tărbăci + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /tər.bə'ʧe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului tărbăceală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărbăceală	tărbăceli
Articulat	tărbăceala	tărbăcelile
Genitiv-Dativ	tărbăcelii	tărbăcelilor
Vocativ	tărbăceală	tărbăcelilor

1. (fam.) faptul de a tărbăci.

Expresii

• A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ablactarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online