tărbăci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer a tăbăci.

Pronunție

  • AFI: /tər.bəˈʧi/


Verb


Conjugarea verbului
tărbăci
Infinitiv a tărbăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tărbăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tărbăcească
Participiu tărbăcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (fam.) a bate tare pe cineva, a snopi în bătaie.
  2. (v.tranz.) (fig.) a ocărî; a-și bate joc de cineva.
  3. (v.tranz.) (reg.) a frământa noroiul în timpul mersului.
  4. (v.refl.) a se murdări (cu noroi).

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tărbăci.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tărbăci.

Anagrame

Referințe